Acum citiva ani am publicat in pagina LAMA a cotidianului craiovean “Cuvantul libertatii” citeva fragmente dintr-un roman pe care cititori de diferite virste ai paginii si ai ziarului l-au etichetat in fel si chip: pornografic, scirbos, indecent, socant, misto, fornicator etc. Însusi redactorul-sef al ziarului a aflat de la cititorii sai ce kestii publica foaia sa si a cerut, angoasat ca-si ultragiaza fidelii (ziarul era continuatorul in linie directa al organului judetenei de partid Dolj), intreruperea serialului. Am explicat amuzat ca de la Sade sau Apollinaire (sau Creanga, pentru nationalistii cu diploma) incoace tabuurile au cazut ele insele in desuetudine si ca este interzis sa interzici nu a fost un slogan bun doar pentru Paris. La o adica si Craiova isi poate permite sa iasa din pudibonderia de doi lei care pune in continuare perdea la usile cadinelor si centura de castitate domnitelor amatoare de amor cu… literatura de calitate. N-a fost chip de intelegere, desi in Oltenia se injura de originea matriei in direct si la o ora de virf. Romanul se chema Abisex, era scris de un tinar scriitor din Turnu-Severin si explora imaginarul fantast-erotic al unui personaj-narator aproape omoblovian care nu se izmenea in a-si prezenta reveriile si realizarile erotice in termeni dintre cei mai concreti. Sorin Delaskela, cum ironic-protector si-a luat pseudonimul scriitorul detestat de pensionare – dar iubit de pensionari cu imaginatie! – a publicat recent la Editura “Brumar” acel roman din care mi-am permis sa prezint in avanpremiera cititorilor craioveni fragmente (i)licite. Dupa cartea de poezii erotice a lui Emil Brumaru, Abisex este cea mai buna achizitie pe care a putut-o face intrepidul Robert Şerban. Abisex este o suita de proze scurte care se pot citi si ca roman de sine statator, in care un personaj no name iese din gaoacea protectoare a sinelui larvar printr-o confesiune izbitoare despre ratare, sexualitate si multa angoasa existentiala.
A te prabusi fara oprelisti – iata singurul scop al unui faloscriptor care-si iubeste propriul dezastru si il observa necrutator pe al celorlalti. Lumea lui Delaskela aminteste cumva de cea a lui Anton Holban, prin finetea observatiei psihologice si a notatiei despre un sine care nu poate iesi din imaturitate – intrucit nici nu-si propune –, cu un plus de violenta a limbajului si a descrierilor sexuale pe care autorul “Daniei” nu si-ar fi permis-o. Tema vitala a romanului, dincolo de conotatiile explicit-erotice si de limbajul crud in care eroul descins parca din “Cele 120 de zile ale Sodomei” isi povesteste cuceririle este una grombowicziana, la care se adauga, subteran, dar nu mai putin persuasiv, tema Lolitei lui Nabokov. Delaskela este captivat de acesti maestri, la care pare sa se adauge unul de data recenta, Charles Bukovski, cu al sau cinism erotic ce deverseaza adesea in scatologic si sociopatie mizerabilistica. Foarte bine scris, intr-un registru care trece usor de la stilul ceremonios la facializarea cuvintelor, Abisex exploreza lumea de margine a sexului frecventat in diverse ipostaze care amintesc de un fiziolog al amorului provincial-destestabil. Detracarea este termenul-cheie care poate descifra o carte scrisa cu ochii pe un bestiar galopant al placerilor. Omul fara insusiri al lui Delaskela inoata contra curentului (inclusiv literar) ca un spermatozoid care isi aminteste drumul pina la ospiciu si inapoi (ca sa citez titlul unui poem al lui Paul Vinicius) contra curentului mistificator al sexului redus la o simpla caricatura, dar exaltat in speranta unei salvari atipice. El observa cu luciditate si cu umor amar lumea muncita de akolasie (neinfrinarea de care vorbeste Lacan in “Istoria sexualitatii”) in care colcaie pofte inavuabile, dar satisfacute cu acea morbidezza caracteristica marilor marginali – si de aceea foarte cautat. Lumea lui Delaskela este populata de ratati, alcoolici, perversi sexuali, des-centrati cu centrul de greutate aruncat sinucigas peste bord, personaje ale marginii decazute care putrezeste undeva la frontiera unei galaxii a sexului fara nici o metafizica. În ciuda unor descrieri dupa natura foarte crude si de un tip verist excelent cambrat in spatiul povestii spuse de eul narator, lumea lui Delaskela este una a tristetii post-coitum, asa cum trebuie sa se fi simtit demiurgul insatiabil care a creat-o la deznadejde. Toti isi arunca saminta – ca demni urmasi ai lui Onan sau ai catarilor – si isi ineaca sufletul in alcooluri proaste intr-o disperata cautare a sinelui pe care il banuiesc oglindit in abjectia Celuilalt. Este, in ciuda cruzimii care o anima, o lume plina de poezie, remarcabil sugerata de tisnirile frazei uni scriitor care se arata si ca poet remarcabil al starii de degradare sau de beatitudine atinsa in cadere. Abisul cheama abisul, dar Abisex-ul lui Delaskela este un hau fara speranta si fara fund. Femeile prin care respira acest nesatios explorator al abjectiei in iubire sunt de o autenticitate remarcabila, de la putane dizgratioase la campioane al caritatii, la fel cum memorabile sint personajele masculine ale lumii acestui prozator care surprinde epilespsia amorului. Trofin, cinicul de serviciu al unei lumi mortificate de propriile pofte sau Liu, pustiul reificat dupa un principiu entropic al lumii in care copilareste salbatic, sint personaje memorabile. Daca ar fi sa compar ca realizare cartea lui Delaskela cu ceva care s-a scris la noi mai bun in materie in acesti ani de nestavilit sex la toate nivelurile nu imi vine in minte decit “Bagau” al Ioanei Bradea. Numai ca acolo, eroina cartii este imbibata de un intelectualism pe care autoarea nu a reusit sa-l mascheze in vitrina cu sex comandat care este lumea ofertantelor de amor la telefon. Personajul lui Delaskela isi refuza constient acest statut intelo, in cautarea unei autenticitati care sfideaza karatele nostalgiei dupa intelect, chiar daca si la el sexul vine adesea din cap. În orice caz, romanul lui Delsakela este mult mai bun decit “Aventurile unei prostituate de lux bucurestene” scris de misteriosa si previzibila, totusi, Belle de Nuit. Acesta din urma imi pare mai degraba un roman jurnalistic asupra lumii interlope a amorului si a pietei de carne dulce din Romania. Evitind “fotografia” si cuantificarea de tip sociologic, romanul lui Delsakela este o radiografie a erosului si a interioritatii ultragiate intr-o epoca in care totul este troc si afaceri pe piata omului. Salvarea se face, ca in vremurile apocaliptice descrise de Bocaccio, prin sex si caderea in gol, ambele voite cu o anume cruzime care dau personajelor cartii alura damnatilor care stiu in ce bolgie vor sa ajunga dupa judecata de apoi. Un roman memorabil, excelent scris, mult peste media celor publicate cu mare tam-tam la “Polirom”.
