***** Inainte sa ma interesez despre ce se presupunea a fi volumul de debut al lui Sorin Delaskela, mi-a placut si m-a intrigat deopotriva, numele. Abisex. Nu am incercat sa-l disec si sa-i scot la iveala intelesuri ascunse, nicidecum. L-am luat ca atare. Ca o prajitura pe care nu o supui analizelor pentru a descoperi ca-i buna. De altfel, stii deja asta si incerci sa te bucuri de ea cat mai mult.Volumul l-am primit prin posta direct de la autor, cu autograf. E o poveste lunga, aceea a autografelor si a ce inseamna ele pentru mine. Insa spun doar ca o carte pe care autorul scrie o dedicatie sau un autograf, ma face sa traiesc si sa inteleg cu atat mai mult volumul.Abisex e un roman care prezinta constiinta dezlantuita a unui barbat traind intr-o lume a femeilor. Barbatul, protagonistul, constientizeaza subtil realitatea insa nu incearca sa i se opuna prea mult. Pur si simplu o accepta asa cum este si incearca sa-si croiasca drum printre femeile ce le intalneste zi de zi.Femeile seamana cu bomboanele acelea micute, rotunde si dulci, care se sparg usor intre masele sau se asaza sub limba pana se topesc. Au diferite arome si culori. Unii barbati consuma o punga intreaga, altii doar o biluta sau doua. Dar nu conteaza numarul. Gustul e unic si nu-l poti uita niciodata.Trebuie amintit ca Abisex nu este un roman pentru minori, desi limbajul folosit de Sorin Delaskela imi pare mult mai natural decat orice alta forma de limbaj artificial, prefacut. Franchetea limbajului, faptul ca nu se sfieste sa-si descrie sexul in termeni pseudo abstracti, faptul ca gandurile sale despre femei nu cunosc cenzura ci doar realitatea pura, toate acestea inseamna un mare plus pentru roman, care spune lucrurilor pe nume. Nu as vrea sa se inteleaga ideea gresita: Abisex nu este nicidecum un roman scris sub forma de razbunare, ci dimpotriva. Totul e descris cu atata naturalete incat eu insumi mi-am pus deseori intrebarea daca este posibil pentru un barbat sa se detaseze atat de mult de anumite lucruri si sa priveasca senin inainte.
E bine sa nu vezi timpul. Sa nu-l simti. Eu il simeteam, din plin. Stiam ca nu e fara de capat. M-am lipit mai bine de canapea, in semiobscur. Un rapper indeslusibil bombane ceva. Intr-o zi am 10 ani. Intr-o zi voi avea 40 de ani. Intr-o alta zi, 70. Apoi totul se va stinge. Clic. Viata. E la nave va. Viata e doar o vaca cu clopot legat cu funda roz, cu copitele lacuite, incalecata si fututa de taurii furiosi ai absurdului.
***** In aparenta, exista doar doua constante in carte: bautura si sexul. Trecand dincolo de superficialitate, observ ca totusi, chiar daca totul intr-un final ajunge la sex, drumul parcurs pana acolo nu este dominat de acest gand. Exista popasuri care limpezesc mintea si ofera noi perspective, ganduri straine care sunt luate de bune. Exista totusi si drumuri de tara, hauri negre amorfe si intangibile care te fac sa te gandesti ca nu-i nimic atat de special la viata asta. Mi-a placut mult contrastul dintre cele doua “drumuri” insa mi-a placut si mai mult morala ce am desprins-o din pricina acestuia.Trag lent patura pe mine. Ar trebui sa-mi pun afise mari pe tavan si niste proiectoare puternice, care sa le lumineze in permanenta. Viata este extraordinara, ceva de genul asta. Ceva puternic care sa ma scuture, sa ma mobilizeze.Fiind un fan Chuck Palahniuk nu am putut sa nu observ firavele asemănări. Ele se disting mai ales la limbaj si la modul de a spune povestea. Propozitii scurte, incisive, combinate cu fraze leneşe şi lungi.Vulgaritatea romanului mi se pare ceva firesc, ce nu ar trebui disecat. Intocmai ca si titlul. O carte nu foarte stufoasa, insa care adaposteste mai multe idei despre viata si despre lumea in care traim, decat o carte cu mai multe pagini.
